Se spune ca strainatatea te motiveaza, ca traiul de dincolo este mult peste cel de aici, insa cati dintre no cunosc cu adevarat ceea ce e dincolo de granite? Maria stia, pe alocuri, cu ce se mananca strainatatea, insa si-a spus ca de dragul banilor va face in asa fel incat sa treaca peste orice bariere de natura sa-i fie jena sa spuna cu glas tare ce face, de fapt, in tara altora. A plecat la chemarea mamei sale, menajera sau ingrijitoare la casa unor boieri italieni. Nu ii mai ajungeau banii aici si spune asta pe buna dreptate pentru ca nu poti sa ai 2200 lei pe luna si bonuri de masa dupa vreo 15 ani de scoala. Nu era singura la parinti, insa fiecare dintre frate se asezase la casa lui, asa ca nu putea sa mai fie considerata aia mica, pe care ei o mai ajuta din simplul fapt pentru ca nu se mai putea. Cand au pierdut ai ei casa, atunci a fost momentul in care si-a spus ca trebuie sa faca ceva. A ales sa plece la mama ei, in strainatate. Dupa cateva luni, era inapoi acasa. Nu a reusit sa treaca peste idee ca trebuie sa stranga dupa altii daca are atatea diplome in buzunar pentru care si-a dat ani din viata. Apoi, daca nici de pus deoparte ceva nu reusea, de ce s-ar mai fi chinuit, mai ales ca nici priteni nu avea acolo?

„A fost o perioada traumatizanta pentru mine, sincer. Plangeam in timp ce curatam wc-urile. Ma gandeam cat de grea si nedreapta e viata, cum am ajuns sa fac asta desi toata viata mi-am dorit si am tras de mine sa fiu cineva. Nu neaparat om cu functie, dar sa am un confort financiar, sa am bani fara sa ma imprumut de la o luna la alta, sa stiu ca fac ceea ce imi place si sa am o satisfactie ca viata nu trece pe langa mine aiurea. Am crezut ca pot avea toate astea muncind in strainatate, insa nu era zi in care eu sa nu plang cand ma duceam la culcare. Efectiv ma intrebam cum pot face eu asta?”, spune Maria.

A vrut sa stea un an de zile cel putin, insa nimic de munca nu aparea in afara de aceleasi joburi de femeie de serviciu, pe romaneste. I s-a parut cumplit ca trebuie sa aiba grija de cineva, o munca pe  care o faceau femeile de o anumita varsta, fara prea multa carte, plecate in strainatate pentru un viitor mai bun al copiilor. Dar Maria nu avea nici copii, nici barbat, era doar ea. Și nu s-a gandit niciodata ca pentru nici 300 de euro pe care de-abia daca reusea sa ii puna deoparte, merita un sacrificiu asa mare- viata ei, multumirea ei, anii cei mai frumosi din viata.

„M-am intors acasa plangand. Personal, m-am lecuit cu strainatatea. Cand ii mai aud pe unii cum se lauda, dar eu stiu prea bine ce inseamna sa muncesti pentru straini, sa fii terfelit si cumva la mila lor, imi vine sa le spun vreo cateva. M-am intors cu vreo 900 de euro in buzunar, bani din care am avut grija sa imi platesc o chirie pentru o garsoniera modica. Bani care trenuiau sa imi ajunga pana imi gaseam ceva de lucru. Dar nici chef sa caut nu aveam pentru ca stiam ca voi ajunge tot undeva unde va trebui sa muncesc cel putin 8-9 ore pe zi, la un birou, pe vreo 2500 lei in cel mai bun caz. N-aveam nici permis, deci ceva pe vanzari n-aveam cum sa am in vedere. Asa ca intr-o seara, in timp ce stateam si ma uitam la un film, fumam o tigara si beam un pahar de vin, mi-a aparut pe Facebook, tot dand scroll, o reclama la videochat. Evident ca stiam ce inseamna, mereu le-am blamat pe fetele care alegeau sa fie modele de videochat. Totusi, mi-am spus ca merit si eu bani. Merit si eu sa stau intr-un apartament spatios, nou, nu intr-o chirie amarata, ca merit si eu sa imi iau o masina pentru ca voi fi motivata sa fac scoala de soferi. M-am prezentat la interviu. Pentru bani am facut-o, recunosc, insa ma saturasem sa spun ca nu am si sa imprumut. Apoi, cand m-am intors, oricum a inceput gura lumii sa vorbeasca. Asa am inceput. Timida, dar am avut noroc ca am gasit la Vixen niste oameni tare intelegatori. In scurt timp m-am mutat. N-aveam grija chiriei si asta mi se parea fantastic. Am inceput sa am bani si pentru mine, nu imi mai refuzam cremele pe care mi le doream, iesirile, hainele. Am venit din Italia cu 900 euro in buzunar dupa cateva luni de chin, banii astia ii fac intr-o zi la Vixen daca vreau. Și au fost zile in care i-am facut incat aveam un ras pana la urechi de satisfactie. N-am nici un an de zile de cand sunt la Vixen Studio, dar am realizat atat de multe… Pur si simplu imi permit orice, iar asta e tot ce conteaza. Am independenta finaciara, viata fara de griji mult dorită! Ce le-as spune altor fete? Sa incerce. Sa vina mai intai sa vada ce inseamna videochatul si de-abia apoi sa mai aiba comentarii rautacioase…”, incheie Maria.

Maria, 28 de ani, Iași

7,108 vizualizari in total, 10 vizualizari astazi

Comments 0

Leave a Comment