Cine a spus ca dragostea e oarba nu stiu daca s-a gandit ca se-ntampla deseori ca viata sa bata filmul. Poate deseori spunem „nu mi se poate intampla mie” pana fix in momentul in care ne aflam intr-o situatie in care am zis ca nu vom fi niciodata. Ana chiar s-a amuzat cand a vazut, in urma cu vreo doi ani, un reportaj despre lover boy. Mai exact, despre cum o femeie in toata firea a fost efectiv prostita de un don juan care nu doar i-a promis cate-n luna si-n stele, cat a facut-o chiar sa fie convinsa ca omul are intentii serioase. S-au cunoscut pe internet. De la cateva like-uri la invitatia in strainatate nu a fost prea mult. Ana trecea nu trece printr-o perioada ok psihic. Aproape ca era in depresie, iar ideea de a pleca pret de o saptamana la el, in Anglia, a fost ca o metoda de a evada din cotidian. Și-asa ca voiau sa se vada, dar el mereu i-a zis ca nu are cum sa isi ia liber. N-a acceptat sa ii cumpere el biletul de avion, chiar daca insistente din partea lui au fost. Ajunsa acolo, a fost o saptamana ca o saptamana de miere. S-a intors acasa ceruta in casatorie, cu planuri serioase de a avea o familie impreuna. Nunta urma sa aiba loc in vreo doi ani, timp in care ar fi trebuit sa mearga si ea la Londra, sa munceasca impreuna ca sa stranga bani. N-a durat mult pana a inceput cosmarul…

„S. si-a dat arama pe fata la cateva zile dupa ce am ajuns la el. Omul acela pe care il iubeam purta o masca pe care si-a dat-o jos prea repede, cred. Nu m-ar fi deranjat faptul ca imi vorbea intr-un anumit fel daca nu m-ar fi pus sa ma prostituez la propriu. Am ajuns intr-un club de dans, un loc in care ziua mi se parea noapte la propriu. Am inceput ca dama de companie. Stateam la bar si trebuia sa infierbânt cumva domnii generosi. Dupa, mai venea o colega care, de fapt, ii prelua pe mai departe. N-a durat mult pana am trecut in partea cealalta. Eram obligata sa ma culc cu diversi barbati, iar eu nu aveam ce face. Eram fara aparare, fara intelegere, fara nimic. Acasa, S. mereu imi spunea ca ma iubeste si ca totul e in regula, ca nu trebuie sa ma simt murdara, ca totul e pentru viitorul nostru. Nu intelegeam care viitor din moment ce faceam ceva impotriva vointei mele, dar imi spuneam ca poate va veni ziua in care voi scapa. Nu stiam cum, dar speram ca se va intampla. Din fericire, n-am asteptat prea mult… nici nu mai stiu cum dupa 9 luni de chinuri si ganduri negre, rusine si orice alte sentimente de scarba chiar pe care le simteam.”, isi aminteste Ana.

         Ajunsa inapoi in Romania, n-a mai vrut sa plece. I-a fost extrem de greu sa reuseasca sa faca asta fara sa aiba de suferit, insa probabil ca a iubit-o cineva de Sus. A jurat ca nu va spune nimanui. De fapt, interesul era ca politia sa nu afle. In rest, nici nu prea avea cui sa spuna pentru ca nu a tinut legatura cu nimeni, iar familia era raspandita prin strainatate. Nu stia ce drum sa apuce, nu stia ce sa faca. Aveam aproape 24 de ani si nu lucrase niciodata ceva serios. Degeaba avea o postliceala. Banii pe care i-ar fi incasat de pe un salariu ar fi fost prea putini. Si, totusi, s-a angajat vanzatoare la un magazin. Asa a cunoscut-o pe O., cea care i-a devenit prietena si care i-a povestit micul ei „secret”- era model de videochat. Asa a ajuns si ea sa lucreze la unul dintre cele mai vechi studiouri de videochat, Vixen Studio. Nu stia ce va trebui sa faca, dar nimic nu i se parea mai greu decat acea experieta nefasta din Londra, cand efectiv a fost carne vie pentru placerile oamenilor cu bani.

„Ca model de videochat am stiut ca muncesc pentru mine. Chiar n-am avut un plan anume, stiam ca trebuie sa fac bani. De-abia cand a mai trecut timpul am inceput sa ma gandesc serios la ceva si pentru viitor. Nu eram presata de un program, trainerii si echipa de Vixen chiar mi-au fost de la inceput ca o familie, iar asta mi-a dat incredere si m-a facut sa ma simt in siguranta. Am doar cateva luni de cand lucrez la Vixen Studio, dar am reusit sa ma acomodez si sa imi fac chiar ordine in ganduri, sa merg la medic pentru a uita traumele prin care am trecut. Ma bucur ca pot avea o viata linistita, ca pot fi independenta financiar, ca mi-am gasit locul, chiar daca nu mi-as fi imaginat vreodata ca acesta e locul meu.”

Ana, 24 de ani, Bosia

4,257 vizualizari in total, 7 vizualizari astazi

Comments 0

Leave a Comment