Sunt sunata de la clinica unde “R” a ramas internata si mi se spune ca “R” are nevoie de putin ajutor. Se pare ca nu este in totalitate recuperata sau cel putin ea a cerut medicilor sa ma sune si sa ma roage sa vin dupa ea. Probabil are nevoie de sustinere morala pentru ca din ce mi s-a spus ieri, fizic, in 24 de ore este recuperata complet.

  • In regula, ajung acolo in maximum 20 de minute
  • Va multumim, o zi placuta!

Am inchis telefonul si ma uitam la Andreea care a inceput sa rada. Este si normal, a venit la mine de mai bine de o zi si doar daca am reusit sa stam putin de vorba – cred ca ar trebui totusi sa mai spun si NU cateodata. Eu sa fiu in locul ei nu cred ca m-as simti foarte confortabil sa merg la cineva in vizita, iar acea persoana sa fie plecata in permanenta.

  • Nu stiu cand ai devenit asa de ocupata, pe la facultate ai mai ajuns?
  • Am ajuns, dar…
  • Nu e nimic, fugi rapid si vino inapoi mai repede, altfel mananc eu toata pizza si ma fac de 100 de KG de nu ma mai poti scoate pe usa
  • Hahah, iti multumesc pentru intelegere.

Ma intrept spre clinica si imi dau seama ca am obosit – nu neaparat fizic, dar psihic este foarte greu ca mereu sa ai ceva de facut. Gata, merg sa o iau pe “R” si apoi vin acasa, inchid telefonul si gata, azi NU!

 

 

1,751 vizualizari in total, 8 vizualizari astazi

Comments 0

Leave a Comment