„Să o iei de la zero la aproape 45 de ani nu e chiar atat de simplu. Efectiv ramasesem pe drumuri. Pierdusem tot, dupa o viata in care n-am stiut de multe ori ce inseamna sa nu ai. In familia noastra, banii n-au fost o problema, doar ca pe noi ne-a dat peste cap crizele economice care au venit si pe care le-am resimtit. Asa ca pe la 43 de ani m-am vazut in oglinda ca o femeie matura si atat. Nu mai vedeam nimic bun la mine, nicio solutie de a iesi din necaz. Copiii, obisnuiti cu un anumit trai, au suferit cel mai mult pentru ca i-am menajat. Azi erau adolescenti, aveau cea mai mare nevoie de o situatie financiara buna in familie. Dar nu o aveau..asa ca am fost nevoiti sa ii trimitem la liceu in alt oras pentru a nu rade colegii de ei, ca asa sunt vremurile azi. Noi, aici, ne-am descurcat cum am putut: sotul a plecat in Germania la munca, iar eu am ramas aici, sa fiu mereu prin preajma in caz aveau copiii nevoie de mine. I-am trimis la Suceava la studii, eu am ramas in Iasi. Pe drumuri aproape. Asa am ajuns la Vixen Studio. Disperata de-a dreptul. Cei de la Vixen Studio m-au inteles si mi-au zis ca vom gasi o solutie sa o scot la capat. Eram ca parte din familia Vixen in moemntul in care am decis sa ma angajez la ei, iar sprijinulera firesc. Mi s-a ofert cazare gratuita, asta insemna pentru mine o scutire de vreo 350 de euro pe luna, bani bare puteau ajunge la copiii mei, sa aiba de buzunar. Incet-incet m-am acomodat cu noul loc de munca deloc obisnuit pentru o femeie matura, ajunsa la 43 de ani, cum credeam eu inainte sa ajung la Vixen si sa vad ca mai aveam colege de-o varsta cu mine. Cred ca mi-au trebuit cam 6 luni sa ma pun serios pe picioare. Mi-am adus copiii acasa, la Iasi, i-am transferat din nou. Acum castigam suficient de bine cat sa-mi permit sa nu ii las pe ei sa sufere. Sotul m-a sustinut, iar dupa vreun an de cad intrasem la Vixen s-a intors acasa pentru ca eu faceam si 5000 de euro pe luna, asa ca ne-am permis sa ne punem din nou pe picioare. Eu am ramas in continuare la Vixen Studio si acus se fac 3 ani de cand am luat cea mai buna decizie. Nu stiu daca m-am sacrificat pentru familie, dar stiu sigur ca am facut alegerea care trebuia! Am vazut cum e sa nu ai nimic, nu mai vreau sa stiu!”, Carmen, 46 de ani