„Ori de câte ori auzeam ceva despre videochat dădeam ochii peste cap. Nu m-am gândit niciodată că voi ajunge, la rândul meu, să fiu model de videochat. Anii au tot scos pe piață fel și fel de studiouri mai de apartament, mai mari, mai luminoase, mai pompoase, dar eu cred că tot studiourile de videochat mai vechi sunt cele care îți oferă garanții reale.

Cum am început eu? Păi… să nu vă imaginați că trebuie să fii vreo proastă ca să faci videochat. Nu, nu. Multe dintre colegele mele de la Vixen Studio au studii universitare, doar că sunt modele de videochat pentru că vor să se întrețină singure, să nu aibă griji, să poată face mai multe lucruri fără a fi condiționate de un program anume.

Ce nu înțeleg cei care nu știu decât cuvântul videochat, fără să știe ce anume trebuie să faci la studioul de videochat? Că nouă nu ne dă nimeni nimic dacă nu ne câștigăm noi banii. Dacă nu suntem productive în acele ore în care venim la locul nostru de muncă, plecăm fără nimic poate. Da, e tentant un bonus de angajare de 1000 de euro, evident, dar rămâi doar cu acei bani? Nu… când începi să faci măcar 2000 de euro pe lună, crede-mă că vrei mai mult, te înveți cu un anumit stil de viață, așa că evident că începi să tragi de tine mai mult.

Eu am ajuns la Vixen Studio chiar din convingere. Am vrut să fac bani. Am urmărit site-ul lor și, la un moment dat, chiar mă gândeam că ar fi fain să ajung și eu în postura modelelor de videochat care își spun povestea… să le încurajez sau să le influențez pe acele fete care încă se mai gândesc dacă și-ar dori un astfel de loc de muncă.

Pe www.anuntuldeiasi.ro găsești fel și fel de anunțuri, inclusiv de angajare, dar ia ziceți sincer, cât de dezamăgite ați fost de interviurile de angajare la care tot v-ați dus? Poate veți fi și de videochat dezamăgite, nu e un domeniu pentru toată lumea, însă nevoie îți mai dă și putere uneori. Așa că, ia zi-mi, când vezi că eu nu am probleme cu banii, am mașina mea și mi-am luat un apartament cu credit bancar, cu cartea de muncă de la Vixen Studio, nu te pun pe gânduri?”,