Pot spune ca viata m-a impins sa iau decizia de a deveni model de videochat. Eram o studenta amarata, venita de la tara, intr-un Iasi care mi se parea o capitala europeana, un oras imens pentru mine, cea obisnuita sa vad trei ulite de-a lungul unui drum. Iasul a fost o provocare, dar si mai mare provocare a fost sa vad cate sacrificii trebuie sa fac daca vreau sa-mi fac un rost in viata. Am stat in camin pana in anul doi, semestrul al doilea, pana cand o colega mi-a zis ca ea lucreaza la Vixen Studio part time, ca model de videochat. Am strambat din nas, dar cand mi-a aratat cati bani face, ca de asa reuseste sa stea in chirie, nu in camin, chiar daca si ea e de la tara, dintr-o familie modesta, m-a covins. Cu primii bani castigati stiu ca am scos-o in oras. Era prima data cand faceam cinste cuiva fara sa imi para rau de bani sau sa ma gandesc de unde voi face rost de alti bani. A fost distractiv. Acum, in anul 4 de facultate, traiesc visul american, poate, dar aici, in Romania, in Iasi. Mi-am luat si o masina, taxa la facultate nu mai e o problema, am mers in vacante si, cel mai importnt, reusesc sa ii ajut si pe ai mei cu bani luna de luna. Eu n-am crezut ca voi lua bonusul de angajare de la Vixen, in valoare de 1000 de euro, pentru ca nu credeam ca ma voi pricepe, insa mi-am dovedit ca pot fi foarte buna si ca banii aceia n-au fost decat niste bani in plus. Aceeasi suma o fac in cateva zile azi. Ce e videochatul pentru mine? Mijlocul prin care imi pot implini visurile fara sa-mi fie rusine sau fara vreun compromis.