Alina era o fata de la tara, scolită in Botosani, dar care a decis sa mearg mai departe cu studiile si să aiba o diplom de licenta. A venit la Iasi si a optat pentru Facultatea de Economie. Voia sa lucreze în banca, i se parea un domeniu extrem de banos, stia ca va fi respectata si, probabil, salariul va fi unul bunicel. Statea in camin, intr-o camera cu inca trei colege. S-a obisnuit, asa cum s-a obisnuit si in liceu. Primea in fiecare saptamana cate un pachet de la ai ei, chiar daca n-ar fi vrut sa ii deranjeze. A zis ca poate sa si lucreze in timpul facultatii, asa ca a cautat sa se angajeze. Asa a ajuns sa lucreze la o cafenea, chiar daca n-avea nici cel mai mic habar despre ce ar trebui sa faca, fiind primul job. Banii nu erau multi, dar cu bacsisul castigat ii era suficient pentru inceput. Dupa doua luni, viata avea sa i se schimbe. Acolo l-a cunoscut pe I., un tanar din „lumea buna” ieseana, un domn chipes si bogat, care a indragit-o. Au inceput sa iasa si I. A ajutat-o, a facut-o sa renunte la jobul pe care il avea la cafenea, dupa cateva luni erau mutati impreuna. Asa i-a schimbat intreaba viata de studenta. Totul pana cand…

„Am trait o poveste de dragoste foarte frumoasa. Nu mi-a lipsit nimic. I. era atent nu doar in comportament, ci si la cadouri. Asa am ajuns dintr-o simpla fata de la tara sa fiu o adevarata lady, o creatie a lui. Am fost obisnuita cu luxul, sa am. E incredibil cat de usor te poate schimba binele… Asa mi-au fost anii de facultate si inca doi ani dupa. Totul pana cand ne-am despartit. Am ramas atunci doar cu gentile, hainele si masina, dar pe drumuri. Ah, doar cu o chirie platita pentru doua-trei luni, caci mai mult nu putea. Totusi, am apreciat. Dar, pe de alta parte, a fost un soc. Am trait fara sa ma gandesc ca s-ar putea ajunge aici si nu am avut nici cea mai mica intentie sa fiu chibzuita. Unde sa ma angajez? Singura mea experienta erau acele doua luni lucrate la acea cafenea. Fara bani, cu o chirie platita pentru trei luni, dar fara bani in cont. Am stat o saptamana si am plans la prietena mea care m-a ajutat cu banii. Asa am ajuns sa fiu model de videochat. Am fost obisnuita cu luxul si n-as fi putut rezista mai mult. Sa ma intorc la ai mei, la tara? Era ultima solutie pe care n-am luat-o niciodata in calcul. Ai mei au aflat ca ne-am despartit la un an distanta de-abia…”, povesteste Alina.

            Daca s-ar fi angajat oriunde in alta parte, salariul pe care l-ar fi luat de-abia daca i-ar fi ajuns sa traiasca o saptamana, dar nu crede nici asta. Asa ca n-a stat prea mult pe ganduri inainte sa ajunga la Vixen Studio. In grupul lor, de fapt grupului lui I., erau cativa care aveau studiouri, dar Alina n-ar fi vrut nici in ruptul capului ca acesta sa afle ca s-a apucat de videochat. Asa ca a ales sa mearga la Vixen Studio pentru ca stia ca e printre cele mai vechi studiouri din Iasi, era garantia pentru discretie pentru ea. Cu limba engleza n-avea probleme, ramanea sa vada cum se va descurca in fata camerei.

„Norocul a fost sa am traineri foarte buni, o tipa de la care am invatat tot ceea ce trebuia sa stiu fara sa simt ca fac nu stiu ce, asa cum consideram inainte despre oricare model de videochat. Am inceput sa cred si mai mult in Vixen cand au venit si banii. Viata de lux dinainte era posibila si acum. Si eu faceam sa imi permit o viata de lux. Din fericire, nu imi vandusem masina, era singurul bun consistent cu care am ramas, dar acum imi permiteam sa ma si plimb cu ea. Acum aflat cat consuma, cat costa toate. Atatia ani am trait o viata de lux de care habar nu aveam nimic pentru ca primeam totul. Acum eram independenta financiar, iar asta imi dadea incredere in mine. N-am renuntat, practic la nimic. Sunt acus 5 ani de cand sunt model de videochat la Vixen Studio, timp in care mi-am permis orice. Am reusit inclusiv sa am o afacere online cu haine aduse din strainatate, asta pentru a-mi justifica veniturile si traiul bun pe care il am. Despartirea mi-a facut bine, practic. M-a adus la realitate, dar mi-a dat si curaj. Uitandu-ma in urma, probabil, n-as mai fi asa naiva, m-as gandi si la mine si as incepe sa pun si raul in fata, insa ma bucur ca s-a intamplat asa pentru ca am putut sa imi demonstrez mie ca pot face orice!”, incheie Alina.

Alina, 30 de ani, Mihaileni, jud. Botosani