Nu mai este niciun mister faptul că da, spațiul virtual începe să acapareze tot mai mult părți din existența noastră, fie că e vorba despre posibilitatea de a comunica unii cu ceilalți, de a întâlni noi oameni sau chiar satisface unele plăceri carnale pe care, în mod obișnuit, în urmă cu mi mulți ani, ni le-am fi rezolvat în pat.

Lumea virtuală e un mijloc de a răspândi informații, dar și o lume cu efecte destul de perverse, dacă e să luăm în calcul câteva dintre avertismentele pe care psihologii le au față de cei care ajung să petreacă ore în șir pe site-uri de socializare sau chiar site-uri de videochat, în care se refugiază cu un avânt de care nu-și dau seama. Astfel, deși ceva firesc, psihologii atrag atenția ca nu cumva o excepție să se transforme într-o regulă care, pe termen lung, poate atrage consecințe la nivel psihologic și comportamental.

Ceea ce se condamnă, de fapt, în tot ce înseamnă aceste relații virtuale e dezumanizarea pe care psihologii o văd în momentul în care pacienții ajung pe canapelele lor pentru a li se confesa. În plan personal, apatența de a sta pe site-urile erotice, de cele mai multe ori, are aceeași cauză și efect- relațiile sexuale de proastă calitate. Iar asta se întâmplă mai ales atunci când există temeri.

Temeri de a nu fi acceptat așa cum ești, teama de a nu te ridica la anumite așteptări, teama de a nu fi judecat etc. Și atunci intervine o oarecare izolare care duce la respingerea acelui sentiment de atașament și apropiere pe care cu toții îl căutăm. Ne închidem în noi și căutăm să epatăm în alte medii, iar atunci își deschid ferestrele site-urile de videochat, acolo unde nu există nici termene, nici promisiuni, nici judecăți, doar plăcere și liniște. Costă, da, dar totul  devine firesc, iar la un moment dat, se poate crea și un soi de atașament la distanță, la un alt nivel, e drept.

Se așează o stare de singurătate pe care o acceptăm fără să vrem, în speranța că e ceva pasager, dar avansând în această direcție, ajungem să ne dăm seama că trăim izolați, în fața unui monitor. E, oare, ceea ce ne dorim cu adevărat? Iar asta doar din nevoia de a fi validați, siguranța că avem un partener de dialog care ne acceptă…