„Am avut multe dezamăgiri în viață. Mereu am trăit cu ideea că nu trebuie să deranjez, să nu supăr, nu știu, trăaim cumva viața altora, dacăpot spune astfel. Ceea ce nu era deloc ok. Asta am înțeles de-abia la 25 de ani, după ce m-am chinuit ani bunisă îmi găsesc un loc de muncă bine plătit, care să îmi aducă fel și fel de satisfacții și tot degeaba.

Nu știu, cred că faptul că am stat și în străinătate vreo 5 ani mi-a fost învățătură. N-am mai putut sta departe de asă, m-am întors, iar când mi-am dat seama că banii se termină, am zis că trebuie să fac ceva pentru mine și așa am ajuns la Vixen Studio. De atunci și până acum chiar cred că mi-am asigurat cumva prezentul, dar și viitorul. Nu există „nu îmi permit” sau „nu pot”, ci există dorința de a a face și mai multe pentru mine.”,