„După ce am terminat un liceu industrial, am plecat din țară, crezând că voi găsi un loc de muncă care să mă mulțumescă. Am revenit acasă în depresie. Patru ani am fost nevoită să am grijă de oameni bolnavi, am lucrat în condiții greu de imaginat pentru o fata de 18 ani. Sincer, groaznic a fost, și nu neapărat pentru că nu știam limba la început, ci pentru că astea sunt locurile de muncă pe care stăinii nu le fac și le facem noi, românii. Am fost în pragul de a-mi lua zilele, dar asta e altă poveste… la Vixen Studio am ajuns după ce am lucrat la un alt videochat unde fusesem mult păcălită de bani, am intrat și în datorii… la Vixen Studio, încă de la interviu mi-am dat seama că aici va fi altfel. Un studio de videochat cum e Vixen Studio n-ar fi rezistat pe piață dacă nu ar fi fost totul în regulă. M-am și convins, de altfel, singură. Plata s-a făcut mereu la timp, am găsit înțelegere, o vorbă bună și un loc unde să mă simt acasă, mai ales că Vixen Studio mi-a oferit și cazare gratuită, eu venind de la țară. Și falită, și în depresie, și fără să arăt în vreun mare fel și fără să știu engleză foarte bine. Așa eram eu atunci. N-ai zice când vezi femeia independentă de azi, sigură pe ea, mereu aranjată.”