Andreea este cea mai buna prietena a mea. Este de mai bine de 5 ani plecata in Italia impreuna cu mama ei. Ea studiaza acolo, insa din cand in cand vine in Romania pentru a-si vizita tatal. Avem o traditie ca, de fiecare data cand vine in Romania, sa petrecem ceva timp impreuna, sa bem un vin, sa mancam pizza si sa ne uitam la seriale pe NetFlix – ce bine suna, nu?

Ma ridic din pat, Andreea ma incarca cu o energie atat de pozitiva, si atat de buna, incat incep sa afisez un zambet constant si tamp – ma simt inexplicabil de bine.

– Bei cafea?

– Da, am baut una pe avion, dar as mai bea o cafea daca o faci tu – stiu ca pui dragoste. Ca tot veni vorba, cum stai cu dragostea? Este si un EL in viata ta, nu ?!

– Pai, sa stii ca nu prea ….

– Cum asa?

– Pai, cand sa mai am timp si de un El? se intampla atat de multe si atat de repede in viata mea, incat nu stiu cand as mai putea avea atentie si pentru un EL….

– Ei, cred ca inca nu ai intalnit persoana potritiva, ca isi face el singur loc…

– Banuiesc ca asa este, insa se pare ca nu prea este un EL care sa doreasca sa isi faca loc in viata mea – eu sa fiu un EL nu as vrea sa vin in viata mea acum.

– Wow, dar ce cuvinte filozofice folosim astazi!

– Da, se pare ca in ultima perioada se intampla ceva cu mine – gandesc totul ceva mai … nu stiu cum sa zic, diferit, e bine zis?

– Pai, cred ca e normal nu? Te maturizezi, nu mai esti doar o pustoaica…