Crescuta de bunici inca de la varsta de 9 ani pentru ca parintii au plecat sa munceasca in strainatate, Livia a fost de mica alintata familiei. Avea lucruri pe care copiii vecinilor nu le aveau, multe timise din Italia, de ai ei. Dar a fost altruista, mai ales ca mai avea inca 3 frati mai […]

→ Citeste

„Eu am ajuns la oras in momentul in care am venit la liceu. Eram o fata de tara, educata intr-un anumit fel, cu principii, cu frica de Dumnezeu. Nu mi-as fi imaginat niciodata ca voi avea curajul sa fac videochat. N-a fost optiunea mea nici in vreun vis mai putin frumos, dar acum imi dau […]

→ Citeste

Iuliana, sub acel zambet placut pe care il afiseaza astazi, ascunde o poveste care ne-ar putea pune pe ganduri. Din exterior, lumea judeca. E cel mai simplu, insa nimeni nu stie cum ar reactiona fiecare daca s-ar afla fix in aceeasi situatie, fix in acele circumstante. Ioana era „un boboc de fata”, cum ar spune […]

→ Citeste

Intotdeauna i s-au parut atractive castigurile pe care reclamele la videochat le dadeau ca sigure. Avea vreo 17 ani cand a inceput sa vada fel si fel de masini plasate in anumite locuri strategice din oras. Minora fiind, n-a putut face altceva decat sa se documenteze despre ce inseamna activitatea de videochat. Inainte sa sune […]

→ Citeste

Cu putin noroc, atunci cand avem nevoie si suntem in impas, gasim sprijin, dar cand totul e contra-timp, ce facem? Cam asa incepe sa se scrie povestea Ioanei, tanara care, desi n-a fost niciodata o fata saraca, asa cum i-a fost dat sa auda ca i-au fost cu adevarat alti colegi. Nici n-a fost genul […]

→ Citeste

„Esti sigura ca vrei sa incep sa povestesc? Sunt amintiri care ma rascolesc chiar si la ani buni distanta…”, ma intrebase Irina, aproape cu lacrimi in ochi chiar de la inceput. Stiam ca aveam sa fiu confidenta unei povesti triste, insa mi-am asumat si riscul de a-mi stapani lacrimile in cazul in care era vorba […]

→ Citeste

Roxana nu era genul acela de fată venită în Iasi pentru distracții. Nu, când mi-a povestit cum a ajuns pentru prima aici, mi-a spus de la început „halatul pe care astăzi îl port sau uniforma, zâmbetul pe care îl afișez în fața pacienților și mulțumirea pe care o primesc la final sau după ce se simt […]

→ Citeste

Se intampla sa primesc un telefon. Speram sa nu fie acel telefon. Imi spuneam in gand ca nu mi se poate intampla mie, ca nu ni se poate intampla noua, mie si copilului care, la nici doi ani impliniti, era nevoit sa creasca departe de tatal plecat in strainatate. Ne-a promis ca nu va face […]

→ Citeste

Cand am descoperit ca eram afectata de o boala destul de grava, Parkinson, incepusem sa caut solutii pentru a putea continua  activitatea pe care o desfasuram. Ajunsesem sa am incasari destul de mari, am inceput sa caut persoane care imi puteau da o mana de ajutor in desfasurarea activitatii. Eram daramata la ideea ca imi […]

→ Citeste

Visele devin realitate

  • 5 minute de citit

Bună, sunt Mihaela şi sunt studentă în anul 2 la Facultatea de Drept în Iaşi. Am plecat de la mine din oraş, un oraş mic, fără prea multe oportunităţi sperând să ajung “cineva”, aşa îmi spunea mama mereu, că trebuie să învăţ, să fac o facultate şi să ajung acolo sus, unde mereu mi-am dorit. […]

→ Citeste
Phone icon
0735.168.703
WhatsApp icon
0735.168.703